Pentru a înțelege ce declanșează hipotiroidismul și ce micronutrienți și hormoni pot fi utilizați pentru a-l trata, haideți să aruncăm mai întâi o privire mai atentă asupra modului în care funcționează glanda tiroidă.

Proteina tiroglobulină este stocată în celulele tiroidiene. Când iodul este transportat prin sânge, acesta se leagă sub formă de iodură de aminoacizii tirozinici din tiroglobulină și, cu ajutorul enzimei TPO (peroxidază tiroidiană) și a fierului ca și cofactor, se produc hormonii tiroidieni T4 (tiroxina, numită și tetraiodotironină) și T3 (triiodotironină). În acest proces, marea majoritate (93%) este transformată în T4 și doar 7% în T3.

D.hDeficitul de fier reduce activitatea TPO și, prin urmare, limitează sinteza T3 și T4!

T3 și T4 sunt apoi stocate în glanda tiroidă până când hormonul TSH (hormon stimulator tiroidian), care provine din glanda pituitară, semnalează eliberarea de T3 și T4 în fluxul sanguin. TSH călătorește prin sânge către glanda tiroidă și se leagă de receptorii TSH. Odată ce receptorii sunt legați, glanda tiroidă eliberează T3 și T4 în sânge.

V.aT4 liber inhibă, la rândul său, eliberarea de TSH, astfel încât cantitatea de hormoni tiroidieni din sânge se reglează în mod normal și se stabilește un echilibru.

Producția și eliberarea de TSH, la rândul lor, depind de nivelul de TRH (hormon de eliberare a tireotropinei). TRH este produs de hipotalamus, care stabilește valoarea țintă pentru hormonii tiroidieni din sânge și măsoară constant nivelurile lor reale.

Eliberarea de TRH este promovată de factori precum stresul sau frigul și inhibată de factori precum cortizolul sau T3. Eliberarea de TSH este, de asemenea, inhibată de cortizol; este promovată, așa cum s-a explicat, de TRH, dar și de dopamină.

T3 este hormonul activ, T4 este „hormonul de stocare” și este convertit lent în T3 în sânge. Conversia T4 în T3 are loc prin deiodare de către așa-numitele deiodinaze. Acestea sunt selenoenzime (d.h. necesită seleniu ca și cofactor), care activează T3 prin îndepărtarea unui atom de iod. D.hDeficitul de seleniu reduce activitatea deiodazei și, prin urmare, conversia T4 în T3, mai eficient, în ficat și rinichi.

Deoarece 60% din T4 este transformat în T3 în ficat, funcția normală a tiroidei depinde de un ficat funcțional. Prin urmare, am dori să vă atragem atenția asupra preparatului CLEAN de la QIDOSHA, care conține numeroase ingrediente pentru întărirea ficatului, cum ar fi colina.

Deiodinazele se disting în deiodinază 5' și 5'. Atomii de iod sunt localizați la T4. u.a...la poziția a 5-a pe inelele exterior și interior. Atomii de iod din poziția a 5-a pe inelul exterior sunt desemnați 5', iar cei de pe inelul interior ca 5'. Doar deiodinaza 5' duce la conversia în T3. Deiodinaza 5' duce la rT3; acesta este inactiv din punct de vedere biologic și nu are activitate mitocondrială. d.hNu contribuie la producerea de energie celulară. Această 5-deiodinază nedorită duce la hipotiroidism funcțional, cunoscut și sub numele de „sindrom de T3 scăzut”.

5-deiodinaza nedorită poate fi declanșată, de exemplu, de stres, post, boală sau cortizol.

Cofactorii necesari pentru deiodinaza 5' dorită sunt, pe lângă seleniu, zinc și fier (pentru TPO/s.o.).

Hipotiroidism

Hipotiroidismul (tiroidă hipoactiva) este rareori congenital, ci mai degrabă i.d.RDobândit. Factorii declanșatori ai hipotiroidismului pot include, de exemplu:

• Deficiență de iod
• Disfuncție hepatică
• Deficitul cofactorilor seleniu, zinc și fier
• Boli autoimune (tiroidita Hashimoto)
• Dezechilibru hormonal în zona hormonilor sexuali, aici v.a.progesteron (progesteronul este un hormon sexual care v.a(reglează procese la femei precum ciclul menstrual, sarcina etc.)
• Stres prelungit

Simptomele tipice care pot indica o hipotiroidism includ:

• sensibilitate la frig
• letargie
• Umflături în jurul ochilor și feței
• Limbă groasă
• creștere în greutate
• răguşeală
• Slăbiciune musculară
• căderea părului
• Pierderea poftei de mâncare
• Unghii fragile

Consecințele hipotiroidismului pot include:

• Metabolism încetinit
• Ciclu neregulat
• infertilitate
• Scăderea sensibilității la progesteron

Următoarea secțiune prezintă factorii de influență negativă asupra glandei tiroide de-a lungul lanțului de activare pentru a evidenția posibilele puncte de contact pentru micronutrienți și hormoni:

1. Hipotalamus --&Deficit de serotonină și dopamină, creșterea prolactinăi&deficit de progesteron
2. Glanda pituitară --&cortizol crescut
3. Glanda tiroidă&deficit de iod, boala Hashimoto
4. Sinteza T4/T3 --&Deficit de seleniu, zinc și fier; niveluri crescute de cortizol; deficit de progesteron
5. Transport T4/T3 --&dominanță estrogenică, TBG scăzut
6. Receptor SD --&cortizol crescut, deficit de progesteron

Reclama 2/6: Una dintre cele mai frecvente cauze ale hipotiroidismului este lipsa somnului: După o singură noapte cu prea puțin somn, nivelul de cortizol nu scade suficient în serile din zilele următoare, ceea ce duce la o situație de stres ușor și persistent.

În concluzie, următorii hormoni și micronutrienți sunt utili în susținerea funcției tiroidiene (sursă și cantități recomandate: Dr. Robert Berger):

• Fier și vitamina B12 (feritină) >100)
• Seleniu (50-200 mcg)
• Progesteron bioidentic (25-200 mg)
• Zinc (10-30 mg)
• Vitamina B6 (20 mg)
• Iod (500 mcg)
• Magneziu (400-1000 mg)
• Vitamina D (2000 UI)
• Melatonină (înlocuirea fiziologică a melatoninei de la vârsta mijlocie contracarează afectarea producției de T3 legată de vârstă) (0,5-1 mg)
• Vitamina C (500 mg)

Dacă se suspectează hipotiroidism, primul pas ar trebui să fie determinarea nivelului bazal de TSH, care are un interval de referință de 0,4–2,5 mU/L. Dacă valoarea este crescută, următorul pas este determinarea nivelului de T4 liber: dacă acesta este scăzut în ciuda unui nivel ridicat de TSH, atunci este prezent un hipotiroidism manifest. Dacă nivelul de T4 liber este (încă) normal, acesta este denumit hipotiroidism subclinic.

Dacă, pe de altă parte, nivelul TSH este prea scăzut și nivelurile de T3 și T4 sunt crescute în același timp, aceasta se numește hipertiroidism.

EXCURS DESPRE IOD

Ce legătură are iodul cu cei mai sănătoși oameni din lume?

Japonezii sunt considerați cei mai sănătoși oameni din lume, cu cea mai mare speranță de viață și cea mai mică rată a mortalității infantile. În mod remarcabil, japonezii consumă în medie 13,9-45 mg de iod pe zi prin dietă, ceea ce echivalează cu 13.900-45.000 mcg! Pentru comparație, Societatea Germană de Nutriție (DGE) recomandă un aport zilnic de iod de doar 200 mcg pentru adulții sănătoși, care nu sunt însărcinați!

Germania este considerată acum o regiune cu deficit de iod, din cauza nivelurilor scăzute de iod atât în ​​sol, cât și în apele subterane, precum și în alimentele de origine animală și vegetală. Creșterea cererii, de exemplu, din anumite stiluri de viață, contribuie, de asemenea, la deficit.Sarcina sau puseurile de creștere pot cauza deficit de iod. Doar aproximativ 9% din populație are un aport suficient de iod; aproximativ 15% dintre adulți suferă de un deficit real de iod.

Recomandări oficiale de admisie de la DGE și BfR:

• sugari 50-80 mcg iod/zi
• Copii 100-140 mcg iod/zi
• tineret &și adulți     180-200 mcg iod/zi
• Femeile însărcinate &și alăptare       200-300 mcg iod/zi

În schimb, limita superioară recomandată în SUA este de 1,1 mg, iar în Japonia chiar și 3 mg (d.h3000 mcg!) pe zi!

Totuși, pentru a atinge aportul oficial valabil de 200 mcg de iod în Germania, ar trebui să consume zilnic, de exemplu, 1 kg de spanac, 154 g de midii, 340 g de stridii sau 104 g de cambulă. Trebuie menționat că iodul este un element volatil care se evaporă chiar și la temperaturi scăzute. D.hsarea iodată folosită de multe gospodării oferă v.aHota conține suficient iod, dar nu neapărat tot corpul.

Aproximativ 70-80% din iodul total al organismului se găsește în glanda tiroidă. Restul este distribuit în mușchi, bilă, glanda pituitară, glandele salivare și mamare, ochi, splină și glandele suprarenale, precum și în membranele mucoase expuse. Pe lângă rolul său în producerea hormonilor tiroidieni, iodul are și alte funcții importante, cum ar fi acțiunea de antioxidant (protejând membranele celulare, grăsimile, proteinele și ADN-ul de radicalii liberi  iodolipide), posedând proprietăți antivirale și antibacteriene, reducând colesterolul, fiind necesar pentru sinteza proteinelor și inducând efecte antiproliferative și apoptotice prin intermediul iodolactonelor și al depleției de tioli.

Iodura anorganică (principala formă din alimente) este absorbită de intestinul subțire într-o proporție de 90-100%, în timp ce iodul legat de proteine ​​este absorbit doar în proporție de 40-70%. Printre obstacolele în calea absorbției iodului se numără: v.acantități mari de clor, fluor, litiu și brom, care se pot găsi în pesticide sau chiar în alimente.

Până la 70% din iodul ingerat ajunge la glanda tiroidă în prima zi de administrare. Absorbția este inhibată acolo. v.aprin varză, sfeclă roșie (oxazolidin-2-tione), rapiță și soia (goitrogeni).

EXCURS SELEN

De ce nu poate glanda tiroidă să se descurce fără seleniu?

Seleniul este un oligoelement și poate fi ingerat atât în ​​forme organice (proteine ​​alimentare), cât și anorganice (de exemplu, în apa potabilă sau prin suplimente):

Organic

Pe bază de plante: Seleno-metionină - este încorporat nespecific în toate proteinele

De origine animală: Selenocisteină - este încorporat specific în selenoproteine

Anorganic

Selenit (SeO3)/Stare redox+4 - este încorporat în mod specific în selenoproteine ​​/ Atenție: nu luați vitamina C în același timp, deoarece selenitul (de obicei selenit de sodiu în suplimente) ar fi apoi redus la seleniu elementar și inactiv; Recomandare: interval de 1 oră între administrarea de vitamina C și selenit de sodiu

Selenat (SeO4)/Stare redox+6 - este încorporat specific în selenoproteine

Seleniul este absorbit în intestinul subțire superior cu o rată de aproximativ 80-90%. Absorbția seleniului organic este mai bună, dar mai lentă, decât cea a seleniului anorganic.În cadrul grupului de seleniu organic, disponibilitatea selenocisteinei este mai rapidă decât cea a selenometioninei.

După absorbție, seleniul pătrunde în eritrocite și se leagă de proteinele plasmatice. Seleniul ajunge și în organe și se leagă de acestea. u.ala chelați metalici; prin urmare, seleniul joacă și un rol în detoxifiere (s.u.) un rol major.

Cele mai importante selenoproteine ​​(care conțin seleniu sub formă de selenocisteină) includ:

• Iodotironin deiodinaze: Deiodinarea T4 în T3 activ și invers
• Glutation peroxidazele: Degradarea peroxizilor
• Tioredoxin reductaze: Controlul stării redox intracelulare (esențială pentru diviziunea și diferențierea celulară), precum și reglarea factorilor de transcripție (de exemplu, NF-κB)

Efectele seleniului:

• Metabolismul hormonilor tiroidieni (iodotironin deiodinaze/s.o.)
• Detoxifiere: Detoxifierea metalelor grele (z.BMercur, cadmiu, plumb, arsenic) prin formarea de compuși inactivi ai selenului, care pot fi apoi excretați în urină. Exemplu: Hg2+ + Se --> HgSe
• Imunocompetent: Seleniul îmbunătățește/crește apoptoza în tumori, interferon-gama (marchează celulele prezentatoare de antigen), activitatea celulelor T, celulelor NK, celulelor citotoxice și macrofagelor.
• Agent anticancerigen (inactivarea segmentelor genetice oncogene): Seleniul protejează celulele sănătoase, dar nu și celulele canceroase (deoarece seleniul formează disulfură de seleniu doar în celulele tumorale cu concentrații mari de glutation, ceea ce reduce protecția antioxidantă a celulei tumorale) împotriva radicalilor liberi. În plus, seleniul este implicat în repararea ADN-ului celulelor „normale” deteriorate și acționează ca un declanșator al apoptozei și al stopării creșterii în celulele canceroase (de exemplu, prin intermediul factorului de transcripție p53).
• Proliferarea celulară și diferențierea celulară (tioredoxin reductaze)
• Antioxidant (cofactor al glutation peroxidazelor) în eritrocite, acizi grași, organite celulare, membrane fosfolipidice; selenitul leagă radicalii organici oxil și hidroxil.
• Efect antiinflamator prin inhibarea factorilor de transcripție redox-sensibili NFkB (tioredoxin reductaze), care promovează inflamația.

Cum îmi pot crește nivelul de seleniu în mod natural?

Aportul zilnic recomandat de seleniu este de 20-100 mcg, în funcție de punctul de plecare al individului. Cu toate acestea, aportul real pentru bărbații din Germania este de doar 47 mcg/zi, iar pentru femei chiar mai puțin, de doar 38 mcg/zi.

Aproximativ 85% din aportul de seleniu la adulți provine din carne. O excepție notabilă o reprezintă nucile braziliene, care conțin o cantitate foarte mare de seleniu.

Surse de seleniu în mcg/100 g:

• Nuci braziliene: până la 2550 (= până la 90 mcg seleniu per nucă)
• Măruntaie: 60
• Fructe de mare: 30-70
• Gălbenuș de ou: 30
• Ciuperci: 12-25
• Carne: 12-22
• Cartofi, legume, fructe: 0,5-1

Cauzele deficitului de seleniu:

• Soluri cu deficit de seleniu
• Dieta vegană
• Tulburări de absorbție (v.a.în intestinul subțire)
• Necesar crescut de seleniu în funcție de situația de viață

Consecințele deficitului de seleniu pot include:

• Hipotiroidism
• Modificări ale pielii, părului, unghiilor
• Boli musculare cu slăbiciune musculară
• Colesterol HDL scăzut
• Boli ale mușchiului cardiac și hipertensiune arterială
• Slăbirea sistemului imunitar
• Dureri articulare
• Infertilitatea la bărbați
• Întârzieri de creștere la copii
• Cancer

HASHIMOTO

Tiroidita Hashimoto este o boală predominant feminină, afectând de aproximativ nouă ori mai multe femei decât bărbați. Simptomele tipice includ transpirația, lipsa de energie și oboseala - simptomele tipice ale menopauzei. Este demn de remarcat faptul că tiroidita Hashimoto coincide adesea cu schimbări hormonale, cum ar fi menopauza și nașterea, precum și cu perioade de stres deosebit.

Hashimoto este o autoimunitar O boală tiroidiană cauzată de producerea de anticorpi împotriva propriei glande tiroide de către organism, ceea ce duce la inflamație. După simptomele inițiale de hipertiroidism (datorită distrugerii imunologice a țesutului tiroidian care depozitează hormoni, d.hDistrugerea celulară declanșează eliberarea pasivă de hormoni, ducând la o tranziție către hipotiroidism cronic, iar pe termen lung, inflamația provoacă distrugerea organelor. Mai ales în stadiile incipiente ale bolii, sunt posibile ocazional fluctuații ale nivelurilor hormonale. În timpul acestei „călătorii în montagne russe” între hiper- și hipotiroidism, pot apărea valori normale în funcție de momentul prelevării probei de sânge, mascand abaterile de la hipo- și hiperfuncție.

Probabil, la persoanele cu o predispoziție genetică corespunzătoare, sistemul imunitar se dezechilibrează din cauza stresului/disfuncției suprarenale, a infecțiilor sau a altor factori, cum ar fi aportul excesiv de iod, iar celulele imune îndreptate împotriva glandei tiroide devin haotice. Radicalii liberi și procesele oxidative alimentează în continuare răspunsul imun din tiroidă.

Această inflamație cronică a glandei tiroide este incurabilă, dar există lucruri care pot fi făcute pentru a îmbunătăți starea. În acest context, u.ape Adaptogeni menționată din fitoterapie, care efect imunomodulator a avea. D.hîn cazul unui răspuns imun excesiv, ca în o.gÎn unele cazuri, acestea contribuie la o „reglare negativă” a sistemului. În Ayurveda, acestea sunt considerate adaptogene. Ashwagandha, Shatavari şi BrahmiÎn Medicina Tradițională Chineză (MTC) Reishi, Agaricus blazei (ciupercă de migdale) și Hericium Acestea reprezintă adaptogeni deosebit de puternici.

Pentru a reduce efectele radicalilor liberi, avem un sistem antioxidant enzimatic care, în caz de supraîncărcare, Antioxidanți, care ar trebui susținută de aportul alimentar. Antioxidanții deosebit de puternici sunt considerați a fi u.a. Extract de semințe de struguri cu quercetină și OPCO combinație de diverși antioxidanți, deosebit de puternici, care z.TEfectele sinergice, prin care unele substanțe reduc alți antioxidanți, pot fi găsite și în preparatul ANTI-OX de la QIDOSH.

Boala Hashimoto a fost confirmată. v.a.folosind următorii parametri:

• Anticorpii microzomali (TPO-Ab) sunt crescuți în aproximativ 90% din cazuri.
• Anticorpii împotriva tireoglobulinei (Tg-Ab) sunt crescuți în aproximativ 70% din cazuri.
• Anticorpii receptorilor TSH (TRAK) nu sunt crescuți
• Imagine ecografică neomogenă, hipoecogenă

Terapia principală pentru tiroidita Hashimoto este administrarea de hormoni tiroidieni, de exemplu, 50-100 mcg de levotiroxină. Ca terapie complementară, se recomandă adesea administrarea suplimentară de progesteron pentru a înlocui hormonii tiroidieni, ceea ce reduce nivelurile de anti-TPO (30-50% în 2-6 luni). Somnul, starea de spirit și rezistența fizică și mentală se îmbunătățesc, de asemenea, frecvent ca urmare. De asemenea, este important să se abordeze orice deficiențe frecvente de seleniu, zinc, fier și vitamina D (sursa: Schulte-Uebbing 2012). Așa cum s-a explicat, seleniul, zincul și fierul sunt cofactori importanți; vitamina D este... v.a...pentru efectul său imunomodulator și antiinflamator.