Bolile inflamatorii cronice sunt în creștere v.a...câștigă constant în importanță în lumea occidentală:

• Dublarea persoane care suferă de alergii în ultimii 20 de ani (Schlaud M et al. 2008, Bundesgesundheitsblatt 50: 701-710)
• incidența Boala Crohn s-a dublat în 24 de ani (Jacobsen BA și colab. Eur J Gastroenterol Hepatol. 2006; 18:601-6)
• scleroză multiplă Astăzi este de aproape 3 ori mai frecvent decât în ​​1970 (Alonso A, Hernan MA. Neurology 2008, 8;71:129-35)
• Legate de boli autoimune Diabetul zaharat a crescut cu 70% în 12 ani (Mayer-Davis E. N Engl. J Med. 2017; 13:1419-29)
• Creșterea prevalenței Parodontită din 1997 cu 26,9% (adulți cu vârsta cuprinsă între 35 și 44 de ani) și cu 23,7% (seniori) &> 65 ani) (Schiffner U și colab. Community Dent Health. 2009; 26:18-22. Sănătatea orală la copiii, adolescenții, adulții și seniorii din Germania în 2005)

Ce au în comun bolile inflamatorii cronice?

Sunt prezente boli inflamatorii Pierderea toleranței imune subiacent: Un sistem imunitar bun controlează ambele atac (d.hcapacitatea de a elimina eficient și rapid agenții patogeni sau celulele tumorale), precum și toleranţă (d.h... capacitatea de a nu ataca propriile celule ale organismului, agenții patogeni comensali sau alergenii nesemnificativi).
Prin urmare, toate se bazează pe „reacții exagerate” imunologice împotriva:

• AlergeniFebra fânului, alergii la medicamente etc.
• AutoantigeneDiabetul de tip 1, tiroidita Hashimoto, scleroza multiplă, boala celiacă, colita ulcerativă etc.
• (comensal) Agenți infecțioșiParodontită, boala Crohn, candidoză etc.

Pierderea toleranței imunitare poate avea diverse cauze – cum ar fi: stresul, biocidele, câmpurile electromagnetice, plastifianții, alimentația nesănătoasă, titanul, materialele plastice, toxinele industriale, metalele etc. (Sursa: Pall, Dr. (PhD) ML: Explicarea „Bolilor Inexplicabile”)

Cum pot diagnostica inflamația sistemică?

Activare imunitară crescută, măsurabil prin:

• TNF-alfa
• IP-10
• Histamină --&dovezi ale inflamației asociate mastocitelor

Disfuncție mitocondrială, măsurabil prin:

• ATP (Adenozină trifosfat = „energia celulară” produsă în mitocondrii)  un nivel scăzut de ATP intracelular poate indica o funcție mitocondrială afectată în leucocite

Stresul oxidativ, măsurabil prin:

• MDA-LDLLDL modificat cu MDA crescut ca indicație a peroxidării lipidice semnificative ca urmare a stresului oxidativ

Stresul nitrozativ, măsurabil prin:

• NitrotirozinăNivelurile crescute de nitrotirozină indică o producție crescută de oxid nitric (NO).

Activarea imunității este în centrul inflamației:

3 tipuri de inflamație în legătură cu sistemul imunitar:

1.Inflamația cauzată Activarea mastocitelor

• Mastocitele fac parte din sistemul imunitar înnăscut.
• Apărare imediată împotriva infecțiilor la interfețele dintre organism și mediul său
• Substanțele mesagere precum histamină salvat
• Histamina este o substanță mesageră în răspunsul inflamator, provocând umflarea țesutului (vasele de sânge devin mai permeabile, astfel încât celulele imune pot pătrunde mai ușor în țesutul afectat; pe măsură ce mai mult lichid intră în țesut, acesta se umflă).

2. Inflamație cauzată de Activarea macrofagelor

• Fagocitele aparțin leucocitelor.
• Antigenele ucid?
• Cel/Cea/Cei/Cele Factorul de necroză tumorală (TNF) este o moleculă de semnalizare care v.aeste secretată de macrofage

3. Inflamație cauzată de Activarea celulelor T helper (Inflamație limfocitară)

• Celulele T fac parte din sistemul imunitar dobândit („adaptiv”).
• Se face o distincție între celulele T killer („ucid”), celulele T helper („trag alarma”) și celulele T reglatoare (previn atacurile excesive asupra celulelor intacte ale corpului).
• Celulele T helper produc citokine inflamatorii precum TNF-alfa, Interferon (IFN)-gamma și interleukina 2 (IL2), activând astfel macrofagele, NK (celule natural killer/parte a sistemului imunitar înnăscut) și celulele T killer (parte a sistemului imunitar adaptiv/recunosc celulele străine prin intermediul antigenelor)

Posibilele efecte ale inflamației cronice asupra

sistemul imunitar

• Simptome de inflamație
• Stres oxidativ/nitrozativ prin inducerea radicalilor de oxigen și NO

sistemul nervos

• Depresie: degradarea triptofanului mediată de inflamație reduce serotonina.
• Tulburări de somn (melatonina este produsă din serotonină)

Sistemul hormonal

• Inflamația crește producția de ACTH și, prin urmare, nivelul de cortizol.
• Nivelurile cronice ridicate de cortizol reduc producția de testosteron și estrogen.
• Prin urmare, infertilitatea și pierderea libidoului pot fi atribuite indirect inflamației cronice.

mușchi

• Inflamația crește catabolismul proteinelor, scade potențialul transmembranar și crește percepția durerii.
• Prin urmare, durerea musculară (mialgia) poate fi rezultatul unei inflamații cronice.

Os (Osteoporoză, parodontită etc.)

• Citokinele proinflamatorii joacă un rol important în distrugerea articulațiilor inflamate.
• În artrita reumatoidă, TNF, IL-1, IL-6 și IL-17 cresc activarea osteoclastelor și astfel induc distrugerea osoasă.

În prezența inflamației, sistemul imunitar epuizează toată energia și rezervele de nutrienți vitali.

Prin urmare, Terapia pentru inflamația cronică pe două niveluri:

1. Identificarea și eliminarea factorilor declanșatori individuali relevanți ai inflamației
2. Diagnosticul și terapia deficitului funcțional celular: Suplimentarea cu oligoelemente, vitamine, antioxidanți etc.

Metode specifice de tratament pentru inflamația cronică

1. Supresia receptorilor de tip Toll de către adaptogeni (imunomodulatori)

Ce sunt receptorii de tip Toll (TLR)?

TLR-urile fac parte din sistemul imunitar înnăscut și sunt localizate i.d.R.TLR-urile sunt situate pe suprafața celulară a macrofagelor (dar și pe mastocite, limfocite B, epiteliul intestinal etc.) și servesc la recunoașterea agenților patogeni prin identificarea structurilor care se găsesc doar pe agenții patogeni. Acest lucru permite sistemului imunitar să distingă între substanțele proprii organismului și substanțele străine. Dacă o astfel de structură patogenă este recunoscută, TLR-urile inițiază răspunsul imun (u.a... prin intermediul citokinelor precum TNF-alfa, IL-1, IL-6) și le modulează.

Conform cunoștințelor actuale, există 13 TLR-uri diferite care reacționează la diferiți agenți patogeni.

Efectul antiinflamator al multor preparate naturopatice poate fi explicat prin suprimarea receptorilor de tip Toll (TLR) de pe macrofage:

• Extract de turmeric„Inhibarea homodimerizării receptorului Toll-like 4 de către curcumină.” (Biochem Pharmacol. 2006; 72:62-9)
• Scorţişoară (de exemplu, conținut în complexul de detoxifiere hepatică CLEAN): „Cinnamaldehida suprimă activarea receptorului Toll-like 4 mediată de inhibarea oligomerizării receptorilor” (Biochem Pharmacol. 2008; 75:494-502)
• Vitamina D3/K2„Vitamina D3 reduce expresia intracelulară a receptorului Toll-like 9 și producția de IL-6 indusă de receptorul Toll-like 9 în monocitele umane” (Rheumatology 2010; 49:1466-71)
• Resveratrol„Inhibarea specifică a căilor de semnalizare independente de MyD88 ale TLR3 și TLR4 de către resveratrol.” (J Immunol. 2005; 175:3339-46)

Ce adaptogeni puternici există în Ayurveda și Medicina Tradițională Chineză?

• Ayurveda: Brahmi, Ashwagandha, Shatavari
• MTC: Ciuperci medicinale (datorită beta-glucanilor) precum Agaricus blazei (ciuperca de migdale), Hericium sau Reishi

2. Reducerea produșilor finali de glicare avansată (AGE): Nutriție și antioxidanți

Ce sunt AGE-urile?

Produșii finali ai glicării avansate (AGE) sunt proteine ​​structurale reticulate și pot fi considerați „combustibilii” inflamației sistemice. Aceștia se formează prin „legarea” ireversibilă (glicarea) proteinelor, lipidelor și acizilor nucleici cu zaharurile (fructoză, glucoză și galactoză).

AGE-urile se leagă de receptorul RAGE al monocitelor, macrofagelor și celulelor endoteliale. Acest lucru duce, prin activarea factorilor de transcripție precum NF-κB, la formarea de molecule de semnalizare proinflamatorii precum TNF-α, IL-1 și -6 și IGF-1 (factor de creștere asemănător insulinei).

Cum se formează AGE-urile?

AGE-urile pot fi ingerate direct prin anumite alimente (exogene) sau se pot forma în organism pe parcursul a câteva săptămâni (endogene):

Exogen:

• Alimentele bogate în grăsimi saturate sunt în general bogate în AGE-uri, cum ar fi carnea, brânza sau cârnații. Cu toate acestea, metoda de preparare a alimentelor, cum ar fi gătitul la grătar, friptura, prăjirea sau gătitul prelungit, poate, de asemenea, să crească de multe ori conținutul de AGE.

Endogen:

• Zaharurile ingerate prin alimente, de exemplu în cereale (grâu), prăjituri, ciocolată etc., reacționează ireversibil cu proteinele, lipidele și acizii nucleici proprii organismului pentru a forma așa-numiții produși de gluconeogeneză timpurie, care devin produși finali de glicare avansată (AGE) pe parcursul a câteva săptămâni.
• Formarea endogenă a AGE este indusă de niveluri ridicate de zahăr din sânge. Prin urmare, toate alimentele care cresc semnificativ nivelul zahărului din sânge ar trebui evitate dacă se dorește reducerea AGE-urilor. Grâul, de exemplu, este digerat foarte rapid de amilază, provocând o creștere bruscă a zahărului din sânge și, prin urmare, transformându-l într-un producător puternic de AGE.
• Indiferent de nivelul zahărului din sânge, stresul oxidativ promovează, de asemenea, formarea AGE.Prin urmare, factorii care declanșează stresul oxidativ (de exemplu,(pentru a identifica și preveni consumul de țigări). În plus, sistemul antioxidant enzimatic propriu al organismului este afectat de Furnizarea de antioxidanți pentru a susține acest lucru prin dietă sau suplimente.

3. Intestinul ca sursă potențială de inflamație: Tratarea intestinului permeabil și a Candidei cu ciuperci medicinale

Întrucât stimularea inflamatorie cu antigene are loc în principal prin intestin, acesta trebuie întotdeauna luat în considerare în cazurile de inflamație cronică..

„Intestin permeabil”Intestinul permeabil se referă la găuri microscopice în intestin. Celulele intestinului subțire au o durată medie de viață de doar aproximativ cinci zile, deoarece sunt expuse constant la toxine, agenți patogeni etc., necesitând regenerare frecventă. Unele substanțe își pot reduce chiar durata de viață la doar două zile. Dacă, de exemplu, micronutrienții necesari pentru regenerarea celulelor intestinului subțire lipsesc, iar substanțe precum glutenul perturbă conexiunile dintre celule, proteinele alimentare nedigerate sau toxinele pot trece prin aceste găuri microscopice în organism. Acest lucru poate contribui la diverse boli cronice, cum ar fi bolile autoimune, diabetul, alergiile și hipertensiunea arterială. Bolile autoimune, în special, sunt foarte des asociate cu intestinul permeabil.

Ciuperca medicinală Hericium poate accelera procesele de regenerare în cazurile de sindrom de intestin permeabil.prin stimularea creșterii epiteliului intestinal. Cu toate acestea, în cazul intestinului permeabil, durează semnificativ mai mult decât în ​​stomac, aproximativ 6-8 luni, pentru ca membrana mucoasă să fie „reparată” și regenerată.

Este întotdeauna important să nu ne bazăm exclusiv pe ciuperci, ci să ținem cont de toți micronutrienții: de exemplu, dacă celulele intestinale nu au elemente constitutive și factori de creștere din cauza unui deficit de vitamina D, dieta sau stilul de viață ar trebui schimbate. bzw.in În acest caz, trebuie administrată vitamina D și, de exemplu, glutenul trebuie eliminat din dietă.

CandidaO altă boală tipică a intestinului subțire este infecția fungică cu Candida albicans, care poate provoca balonare, dureri abdominale sau diaree. Colonizarea intestinului subțire de către bacterii sau Candida este de obicei asociată cu disbioza intestinului gros. d.hun dezechilibru al florei intestinale sau o aciditate scăzută a stomacului, astfel încât agenții patogeni pot pătrunde în intestinul subțire prin stomac.

În aceste cazuri, Shiitake Ciupercile shiitake sunt o primă alegere deoarece sunt un antibiotic natural și pot elimina eficient agenții patogeni din intestinul subțire. De altfel, mulți oameni experimentează o reacție de detoxifiere atunci când consumă ciuperci shiitake în cantități mai mari sau sub formă de extract concentrat, ceea ce este adesea interpretat greșit ca o intoleranță.

Vezi și despre efectul antimicrobian al ciupercilor shiitake https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/15773410/ „Sucul acestei ciuperci, la o concentrație de 5% din volumul mediului nutritiv, s-a constatat că produce un efect antimicrobian pronunțat față de C. albicans, S. aureus, E. faecalis, E. coli O-114 și stimulează creșterea E. coli M-17. Bifidobacteriile și lactobacteriile au prezentat rezistență la acțiunea sucului de L. edodes.”

4. Reduceți stresul oxidativ cu antioxidanți

Vom discuta mai detaliat subiectul antioxidanților într-un articol separat.

Prin urmare, trebuie menționat aici doar faptul că organismul posedă un sistem antioxidant enzimatic a cărui funcție este de a neutraliza radicalii liberi. Radicalii liberi sunt foarte reactivi și pot deteriora țesuturile și declanșa răspunsuri inflamatorii. Dacă acest sistem antioxidant endogen este copleșit de stres oxidativ sever, suplimentarea cu antioxidanți poate oferi ameliorare.

Este întotdeauna recomandabil să se ia un complex antioxidant în care componentele individuale acționează sinergic, de exemplu prin regenerarea reciprocă. O astfel de relație sinergică există. z.B...între vitaminele C și E. Acest lucru se datorează faptului că, prin reducerea unui radical liber, vitamina însăși este oxidată (devenind un radical liber) și poate fi apoi redusă (neutralizată) din nou de cealaltă vitamină. Acidul alfa-lipoic nu este doar un antioxidant puternic în sine, ci este și eficient în regenerarea altor antioxidanți și, prin urmare, ar trebui inclus în orice supliment bun.

5. Influența acizilor grași nesaturați asupra proceselor inflamatorii

Acizii grași nesaturați sunt precursori ai eicosanoizilor („hormoni tisulari”), care au funcții de reglare importante: pe lângă diviziunea celulară și agregarea plachetară (coagularea sângelui), aceștia sunt v.aimplicate în procesele inflamatorii.

Important Eicosanoizi sunt

• prostaglandine
• Prostaciclină
• Tromboxan
• Leucotriene

Acid arahidonic (acidul gras omega-6 „rău”) este metabolizat în

• Prostaglandine seria 2
• Tromboxan
• Leucotriene seria 4,
• ... toate acestea contribuind la inflamația acută!

Acidul gras Omega 3 EPA În schimb, este metabolizat în

• Prostaglandine seria 3
• Leucotriene seria 5
• E-Resolvin (E1 inhibă migrarea celulelor inflamatorii în țesutul inflamat, precum și formarea substanței mesager interleukina 12),
• ...care contribuie la rezolvarea activă a inflamației!

DHA este, de asemenea, metabolizat în mediatori lipidici antiinflamatori., v.aîn protectine și D-resolvine: Resolvina D2 determină celulele endoteliale să producă oxid nitric, împiedicând astfel leucocitele să adere la celule și, prin urmare, să migreze în țesutul inflamat.

În ciuda asemănărilor puternice în structura moleculară, funcțiile biologice ale acizilor grași Omega 3 și Omega 6 sunt foarte diferite:

Acizii grași Omega 3…

• Acestea furnizează doar eicosanoizii „buni” și inhibă formarea eicosanoizilor „reli” din acidul arahidonic.
• fabrică antiinflamator, antireumatic cardioprotector și promovează dezvoltarea mentală a embrionului

Acizi grași Omega 6

Acizii grași Omega 6 pot avea atât acțiuni antiinflamatorii (acid linoleic și linolenic), cât și proinflamatorii (acid arahidonic). s.o... și chiar formează eicosanoizi cancerigeni (Omega 3, pe de altă parte, formează doar eicosanoizii „buni”, antiinflamatori (+/-))

Atunci când sunt prezente cantități mai mari de acizi grași omega-6 „buni” (acid linoleic/linolenic), se pot produce cantități crescute de acid arahidonic proinflamator! Prin urmare, raportul dintre omega-6 și omega-3 este important.

Organismul are nevoie de enzimele delta-6 și delta-5 desaturază pentru a converti ALA vegetal în EPA/DHA. Aceste două enzime sunt necesare și pentru a converti acidul gras omega-6, acidul linoleic, în alți acizi grași omega-6.Prin reducerea proporției de acizi grași omega 6 din dietă, organismul are mai multe enzime disponibile pentru a converti ALA în EPA/DHA.

Interesant este că, în epoca de piatră, raportul dintre Omega 6 și Omega 3 era la 4:1. Din cauza creșterii animalelor, îngrășării și agriculturii, raportul s-a înrăutățit în detrimentul acizilor grași omega-3 și este acum în jur de 20:1 în societățile occidentale (Societatea Germană de Nutriție (DGE) recomandă un raport de 5:1)!