De ce forma chimică a magneziului face diferența
Majoritatea oamenilor asociază magneziul cu mușchii și crampele. Este de înțeles, dar este prea simplist.
Magneziul este unul dintre cele mai importante minerale din corpul uman și acționează ca și cofactor în peste 300 de reacții enzimatice. Multe dintre acestea apar mult mai puțin vizibil decât o crampă nocturnă: de exemplu, producerea de ATP, reglarea sistemului nervos, controlul contracției musculare și numeroase procese ale metabolismului energetic.
Deoarece magneziul este implicat în atât de multe procese fundamentale, suplimentarea nu se rezumă doar la cantitate. Forma chimică joacă, de asemenea, un rol.
Acest lucru se datorează faptului că magneziul din suplimentele alimentare nu este prezent în formă izolată, ci este legat de diferiți compuși. Aceștia diferă, printre altele, în ceea ce privește solubilitatea și biodisponibilitatea.[1]
Unul dintre acești compuși este malat de magneziu. Aici, magneziul este legat de malat – sarea acidului malic și, de asemenea, o componentă naturală a metabolismului energetic celular.
Ceea ce diferențiază biochimic malatul de magneziu
Oxidul de magneziu este una dintre cele mai utilizate forme de magneziu, dar are o biodisponibilitate relativ scăzută. Prin urmare, compușii organici de magneziu au fost mult timp investigați ca o alternativă.[1]
În malat de magneziu, magneziul întâlnește un compus care face parte din calea metabolică centrală.
Malatul este un produs intermediar al ciclului acidului citric. Acest ciclu are loc în mitocondriile celulelor noastre și joacă un rol crucial în transformarea nutrienților în energie utilizabilă.
Acest lucru este deosebit de interesant din punct de vedere biochimic: magneziul este necesar pentru numeroase reacții dependente de ATP, în timp ce malatul este implicat direct într-o cale metabolică implicată în producerea de energie celulară.[2]
Astfel, malat de magneziu combină două componente care au o legătură cu metabolismul energetic.
Totuși, acest lucru nu înseamnă automat că malatul de magneziu este fundamental superior altor forme de magneziu. Cercetările clinice directe specifice acestui compus sunt în prezent mult mai limitate decât cercetările asupra magneziului în general.
Magneziul, mușchii și performanța fizică
Importanța magneziului pentru funcția musculară depășește cu mult legătura sa binecunoscută cu crampele musculare.
Magneziul este implicat în transmiterea semnalelor neuromusculare, contracția musculară și furnizarea de energie, printre altele.[2]
O analiză publicată în 2017 a investigat, așadar, impactul potențial al suplimentării cu magneziu asupra performanței fizice. Studiile evaluate arată că starea inițială joacă un rol important: în special la persoanele cu un aport insuficient de magneziu, corelațiile cu diverși parametri ai performanței fizice pot fi relevante.[4]
Efortul fizic demonstrează clar cât de strâns legată este munca musculară de metabolismul energetic. Fiecare contracție musculară necesită ATP – iar magneziul este direct implicat în utilizarea sa biologică.
Ce știm în mod specific despre malat de magneziu?
Unul dintre cele mai frecvent citate studii clinice despre magneziu și malat datează din 1995.
Într-un studiu pilot crossover randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, a fost investigată o combinație de magneziu și acid malic la persoane cu fibromialgie.Accentul s-a pus, printre altele, pe durere și sensibilitatea la presiune.[3]
Studiul este interesant, dar ar trebui pus în perspectivă: a fost de mici dimensiuni, a examinat un grup specific de pacienți și, prin urmare, nu oferă o afirmație generală despre malat de magneziu la persoanele sănătoase.
Această diferență este deosebit de importantă. Deși semnificația fiziologică a magneziului este foarte bine documentată, cercetarea clinică asupra compusului specific malat de magneziu se află încă în stadii relativ incipiente.
Caracteristica sa specială provine în prezent în principal din combinația biochimică: magneziul ca mineral esențial pentru metabolismul energetic și malatul ca component al ciclului acidului citric.
Magneziul și somnul
Legătura dintre magneziu și somn este, de asemenea, investigată științific.
Somnul depinde de numeroase sisteme biologice. Acestea includ excitabilitatea neuronală, reglarea hormonală și capacitatea sistemului nervos de a comuta între activitate și odihnă.
Într-un studiu randomizat, controlat cu placebo, 46 de adulți în vârstă cu insomnie primară au primit fie magneziu, fie placebo timp de opt săptămâni. Au fost observate modificări ale diverșilor parametri ai somnului, precum și ale melatoninei și cortizolului.[5]
De asemenea, este important să se facă distincția aici: Studiul a examinat magneziul în general și nu în mod specific malat de magneziu.
Totuși, acest lucru demonstrează de ce magneziul este de interes în cercetarea somnului. Mineralul îndeplinește mult mai multe funcții în organism decât reglarea mușchilor și este implicat în numeroase procese relevante și pentru sistemul nervos și metabolismul energetic.
Nu tot magneziul este creat la fel.
Diferiții compuși de magneziu nu diferă pentru că magneziul pe care îl conțin este diferit. Mai degrabă, ceea ce contează este de ce este legat mineralul.
În cazul malatului de magneziu, acest compus este deosebit de interesant din punct de vedere biochimic: malatul în sine este o componentă a ciclului acidului citric și, prin urmare, unul dintre sistemele centrale ale aprovizionării noastre cu energie celulară.
Tocmai de aceea, malat de magneziu este frecvent discutat în legătură cu energia, rezistența și regenerarea.
Baza științifică pentru aceasta constă în două niveluri: cercetări foarte ample privind importanța fiziologică a magneziului și un set de date mult mai mic, specific privind malatul de magneziu.
Această distincție este crucială dacă vrem să înțelegem ce știm deja despre malat de magneziu – și la ce întrebări mai trebuie să răspundă cercetarea.
Surse
[1] Firoz M., Graber M. Biodisponibilitatea preparatelor comerciale de magneziu din SUA. Cercetarea magneziului. 2001;14(4):257–262.
[2] de Baaij JHF, Hoenderop JGJ, Bindels RJM. Magneziul la om: implicații pentru sănătate și boli. Fiziologice. 2015;95(1):1–46.
[3] Russell IJ, Michalek JE, Flechas JD, Abraham GE. Tratamentul sindromului fibromialgiei cu Super Malic: un studiu pilot randomizat, dublu orb, controlat cu placebo, crossover. Revista de Reumatologie. 1995;22(5):953–958.
[4] Zhang Y., Xun P., Wang R., Mao L., He K. Poate magneziul să îmbunătățească performanța la exerciții fizice? Nutrienți. 2017;9(9):946.
[5] Abbasi B, Kimiagar M, Sadeghniiat K, et al. Efectul suplimentării cu magneziu asupra insomniei primare la vârstnici: Un studiu clinic dublu-orb, controlat cu placebo. Revista de Cercetare în Științe Medicale. 2012;17(12):1161–1169.