Ce este quercetina?

Quercetina este un flavonoid natural și aparține grupului de compuși secundari din plante. Se găsește în numeroase alimente pe bază de plante, în special în ceapă, mere, fructe de pădure, capere și legume cu frunze verzi.^[1].

Din punct de vedere biochimic, quercetina este caracterizată prin structura sa polifenolică, care îi permite să interacționeze cu diverse ținte moleculare din organism. După ingerarea orală, quercetina este metabolizată în intestin și intră în fluxul sanguin sub diferite forme conjugate.^[4].

În cercetare, quercetina este studiată în principal pentru proprietățile sale antioxidante, de modulare a inflamației și imunologice. Poate acționa direct ca un antidot al radicalilor liberi și, de asemenea, poate influența căile de semnalizare implicate în procesele inflamatorii.^[2][3].

Quercetina și procesele imunologice

Un domeniu cheie de cercetare este Efectul quercetinei asupra sistemului imunitar, în special asupra celulelor sistemului imunitar înnăscut.

Mastocitele joacă un rol cheie în acest proces. Acestea sunt situate în membranele mucoase, piele și tractul respirator și, atunci când sunt activate, eliberează diverși mediatori, inclusiv histamină, citokine și leucotriene. Aceste substanțe sunt implicate semnificativ în reacțiile inflamatorii și alergice.

Studiile experimentale arată că quercetina poate modula activitatea acestor celule. Într-un studiu citat frecvent, s-a observat că Quercetina poate inhiba eliberarea de histamină și citokine proinflamatorii din mastocitele umane.^[1].

În plus, quercetina influențează căi de semnalizare cheie, cum ar fi kinazele NF-κB și MAP, care joacă un rol important în reglarea răspunsurilor inflamatorii.^[2]. Aceste mecanisme sugerează că quercetina poate interveni în procesele imunologice la mai multe niveluri.

Quercetina și stresul oxidativ

Pe lângă efectele sale imunologice, quercetina este cunoscută și pentru proprietățile sale antioxidante.

Stresul oxidativ apare dintr-un dezechilibru între producerea de specii reactive de oxigen și capacitatea organismului de a le neutraliza. Această afecțiune este asociată cu diverse procese fiziopatologice, inclusiv inflamația cronică și disreglarea metabolică.

Quercetina poate neutraliza direct radicalii liberi și, simultan, poate influența activitatea enzimelor antioxidante ale organismului.^[3]. Acestea includ, printre altele, superoxid dismutaza și sistemele dependente de glutation.

În plus, studiile arată că quercetina are și un efect antioxidant indirect prin reglarea căilor de semnalizare implicate în răspunsul celular la stres. Această dublă funcție - neutralizare directă și influență reglatoare - face ca quercetina să fie o moleculă frecvent studiată în contextul proceselor oxidative.

Modularea inflamației și transducția semnalului

Un alt punct de interes al cercetării este efectul quercetinei asupra rețelelor de semnalizare inflamatorie.

Răspunsurile inflamatorii sunt controlate de cascade complexe de molecule de semnalizare. Factorii de transcripție, cum ar fi NF-κB, joacă un rol central în acest proces, deoarece reglează expresia numeroaselor gene legate de inflamație.

Quercetina a fost capabilă să inhibe activarea acestor căi de semnalizare în diverse modele experimentale.^[2]. Aceasta reduce producția de mediatori proinflamatori, lucru discutat ca un posibil mecanism pentru efectele observate.

Influența asupra căilor de semnalizare ale kinazei MAP sugerează, de asemenea, că quercetina poate modula nu doar molecule individuale, ci rețele de reglare întregi.

Biodisponibilitate și proprietăți farmacocinetice

În ciuda efectelor sale biologice diverse, quercetina are o limitare binecunoscută: biodisponibilitatea sa relativ scăzută.

Quercetina este puțin solubilă în apă și se absoarbe doar parțial în tractul gastrointestinal. În plus, este supusă unui metabolism extins la primul pasaj hepatic, ceea ce poate reduce semnificativ concentrația disponibilă sistemic.^[4].

Prin urmare, biodisponibilitatea depinde semnificativ de forma farmaceutică specifică. Cercetările investighează diverse abordări pentru a depăși această limitare. Acestea includ formulări pe bază de lipide, nanoparticule și sisteme lipozomale.^[5][6].

Aceste tehnologii vizează îmbunătățirea solubilității, creșterea stabilității și facilitarea transportului prin membranele biologice.

Sistemele lipozomale ca abordare de cercetare

Lipozomii sunt structuri veziculare formate din fosfolipide a căror compoziție este similară cu membranele celulare biologice.

Acestea pot încapsula ingrediente active și pot influența distribuția acestora în organism. Studiile arată că sistemele lipozomale pot crește stabilitatea moleculelor sensibile și pot îmbunătăți biodisponibilitatea acestora.^[6].

Astfel de sisteme sunt din ce în ce mai mult investigate, în special pentru compuși vegetali puțin solubili în apă, cum ar fi quercetina. Acestea oferă o abordare pentru optimizarea proprietăților farmacocinetice și îmbunătățirea absorbției în organism.

Evaluarea stării actuale a cercetării

În concluzie, quercetina este unul dintre flavonoidele cele mai studiate în cercetarea biomedicală.

Datele de până acum arată că această moleculă poate influența mai multe procese biologice cheie:

• Modularea activității mastocitelor și a eliberării de histamină
• Influența asupra căilor de semnalizare inflamatorii
• efecte antioxidante la nivel celular
• Interacțiunea cu mecanismele de reglare imunologică

În același timp, relevanța clinică a multora dintre aceste efecte rămâne subiectul unor cercetări suplimentare, în special în ceea ce privește biodisponibilitatea, dozajul și utilizarea pe termen lung.

Surse

[1] Kempuraj D și colab. (2012) – PLoS One
https://journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/journal.pone.0033805

[2] Mlcek J. și colab. (2016) – Molecule
https://www.mdpi.com/1420-3049/21/5/623

[3] cizme A.W. și colab. (2008) – Revista Europeană de Farmacologie
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0014299908002884

[4] D'Andrea G. (2015) – Fitoterapia
https://doi.org/10.1016/j.fitote.2015.09.018

[5] Andres S. și colab. (2018) – Nutriție moleculară & Cercetare alimentară
https://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/mnfr.201700447

[6] Moulahoum H și colab. (2023) – Chimia alimentară
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0010854523002400